clipe

stau si privesc si-ncerc sa imi aduc aminte de cum eram acum un an.distrusa si parca, fara minte.doream sa mor, sa nu am fi nascut. credeam ca toata lumea minte...priveam in gol si fara tinte...priveam, dar totusi inainte. chiar daca gandurile mele erau acolo undeva departe...caci totul fuse' poate chiar prea dur si deodata. se stransesera prea multe, prea multe nimicuri care dor, prea multe ace-n fipte in inima-mi zdrobita...prea multe palme-n cap si eram obosita. dar a trecut.cu greu...si-am supravietuit...acuma sunt poate chiar mai dura chiar daca nu prea par...dar acum totul e prea frumos ca da fie adevarat...ma simt prea bine...totul pare chiar un basm, chiar nu ma asteptam sa fiu asa de fericita..asa de bine..implinita...dar teama de a fi ranita inca na trecut ...nui asa de usor..mie frica sa nu cad de pe acest nor al visarii, dar trecem peste...poate nu va fi la fel, poate va fi bine si pentru mine...pentru noi...i love my boy...

nu vreau

nu vreau sa zambesc,
nu vreau sa privesc
vreau doar s-ascult ,
linistea din mormant.

nu vreau sa uit,
nu vreau sa gandesc,
ci vreau sa privesc,
viitorul nefiresc.

nu vreau sa simt,
nu vreau sa mint.
si doar sa plutesc in nestire
ca o usoara amintire.

nu vreau a plange,
nu vreau a rade,
ci doar a strange,
din dinti si-a surade.

Sprai anti paduchi

Ma uit la tv si nu-nteleg
cum suntei atat de falsi,
cum vreti sa ne duceti de nas
si cum radeti ,de noi,
cand ne uitam ca prostii la voi.

suntei eroii distrugerii noastre
sunteti drogul din venele noastre
sunteti...
ce rau e ca sunteti!

ne-am saturat de-atata mintit
de-atata razboaie
de-atata rufe murdare
spalate in public..de voi!

ne-am saturat sa vedem cum dormiti
cu burtile plinme si nestingheriti
cand ar trebui sa va siomtiti
si tara sa va..slujiti!

ne-am saturat de privirile dulci ale voastre
sarate de lacrimile noastre
ne-am saturat de voi!!!!

nu mai vrem sa traim
si sa privim
gunoi.
nu mai vrem
sa fim improscati
cu noroi
fiindca va credeti
mai tari ca NOI!
nu mai vrem
sa v-auzim
si nici sa va mai privim...

nu mai vrem...nimic...
doar scutiti-ne un pic!!!!!!

plang sau rad

zambetul mi-e rece

ochii imi sunt goi

as vrea sa fim iara

doar noi amandoi.

sa radem ca prostii

sa ne ametim

ne tinem de mana,

si sa adormim.

sa privim la luna

si sa ne-ntrebam

de ce ceasul suna

si noi nu placam.

si saruturi dulci,

date peste banca

zambete ascunse,

fara sa ne vada.

dar totul sa dus

visul meu de-o vara

si u ai apus

leganat de-o scara.

u sti cat am plans

cu lacrimi de sange.

cand imi amintesc

inima-mi se frange.

dar u ai plecat

intr-o lume verde

si u mai lasat;

nimeni, nu ma crede.

printre oameni rai

aprigi si haini

printre manelari

si tigani straini,

printre gropi adanci

de namol; dureri

printre ape pline

de gunoi de ieri.

in acele parcuri

pline de tigari

u mai parasit

si ai adormit.

ai uitat de mine

si acum e greu...

dar u nu uita

ca-n sufletul meu

altu ca si tine

nu va fi mereu

si nici chiar de-ar fi

un puternic zeu

el n-ar reusi

sa te uit..mereu!

nici de-ar incerca

chiar sa ma ucida

el nu ar putea

ca sa te desprinda

din inima-mi rece

dulce si amara

zambet melancolic,

vis de primavara.

Eu

Eu sunt o petala purtata de vant,
Sunt un suras pe chipul unui om mai bland,
Sunt ochii unui om mai chior,
Sunt o baltoaca plina cu namol,

O urma pe-un perete murdar
De-atata nimicuri si in zadar
Incerc sa fiu stearsa
Dar nimeni si nimic nu ma lasa.

Dar totusi aluzia face ca sa-mi doresc,
sa-mi doresc sa nu mai traiesc